Tonuri.Tonalitati.

     Un sunet de vioară îmi inundă inima şi lacrimi reci alunecă pe obrazul meu gol. Aceaste lacrimi ne dau însuşiri atât de umane încât nici nu mai este necesar să ne întrebam „cine suntem noi?” .

     Sunt un om viu, nimic din tot ce cunosc nu mi-e străin. Cunosc cu adevărat greierii şi acest lucru îmi oferă o satisfacţie de nedescris. Cu ajutorul lor pot descoperi adevărate suflete curate, sincere şi mai puţin sincere. Cu ajutorul lor m-am putut regăsi în fenomenele naturii de atâtea ori. În clipele triste i-am putut analiza şi chiar dacă  tonul lor era prea aspru, reuşeam să mă cunosc chiar mai bine. (Personal)

You Know

Mareste! (click)

Îmi amintesc.

Îmi amintesc cu nostalgie episoade din copilăria mea inocentă şi mă amuz amintindu-mi de teama mea pentru gărgăriţe. Nu pot uita cât de mult iubeam să mă joc în zăpadă şi să rup ţurţurii agăţaţi de streaşină.

Of! Bucuriile mici mi-au rămas întipărite în inimă şi încă le iubesc. Copilăria mea a fost minunată, impropriu spus, ca o piersică. (Personal)

AZI! 1 Februarie.

     Păşesc acum, nu pentru prima oară în sfera gândurilor mele şi mă deschid în faţa acestor bucăţi de hârtie. Gândurile mele albastre formează o boltă asupra acestui „tot” ce ţine de mine. 
     Boltă albastă răsare peste imensitatea de greieri şi peste tot ce se numeşte tristeţe.

Speranţa îşi face acum loc printre cele mai profunde sentimente din sufletul meu şi mă simt foarte om. Gândirea mea absurdă mă ajută de cele mai multe ori să evadez cu adevărat din lumea aceasta umană şi tot ea mă aduce cu piciorele pe pământ. Simt fulgi reci grăbindu-se spre Pământ cu cele mai bune gânduri.Îi simt simt venind acum.

     Şaptesprezece fulgi vin greu, dansând, vin pentru mine. Vin să mă ajute să cresc, să mă conducă pe un drum ce duce spre o altă lume total necunoscută pentru mine.

     Aceşti fulgi meniţi să mă conducă spre maturizare, doresc să mă provoace să iubesc mai mult decât cred că se poate şi vor să îmi accentueze adolescenţa cu care nu mă pot familiariza. (PERSONAL)

Azi e ziua mea! :):)

Multumesc celor ce sunt alaturi de mine!

Behind...

Here I am, once again

I'm torn into pieces

Can't deny it, can't pretend

Just thought you were the one

Broken up, deep inside

But you won't get to see the tears I cry

Behind these hazel eyes...

Visare...e timpul meu! (IDEI)

Nu-mi pot lua privirea de la geam...Un sunet de vioară mă face să tresar şi mai târziu constat că e deja miezul nopţii.

Pleoapele devin tot mai grele, mai obosite şi mă îndeamnă la vis....

A mai trecut o zi!

Pentru un nou inceput:)!

“Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi pana la urma sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile si adversitatile noastre.

Ma-ntreb: noi, la capatul vietii noastre, ce-am lasa in afara?
Banuiesc ca putem lasa niste sentimente. Mai putin de ura, intrucatva de patemi dar… de dragoste mai ales.”
( Nichita Stanescu)