"Ceaţă groasă, iarbă arsă, pânze de păianjeni stropite cu rouă şi un soare ce zadarnic încearcă să răsară. Acest sentiment profund mă cuprinde de cele mai multe ori şi mă nelinişteşte.Toamna ne învaţă a muri chiar dacă sunt tineri sau ne simţim veşnic tineri. Nu învaţă să ne iubim viaţa, pe care am primit-o pentru o perioadă nu prea lungă. Consider că acel Carpe diem! este înţeles greşit de cele mai multe ori şi mă întristează.Plouă.Neliniştea se atenuează şi cred că picăturile de ploaie ne transmit întotdeauna ceva... mereu altceva." (personal)
