Cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?

Sufletele noastre dansau

nevăzute-ntr-o lume concretă...

"O să te plouă pe aripi," spuneai,

plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.

Şi mă-nălţam. 
Şi nu mai stiam unde-mi lăsasem în lume odaia.

Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,

cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...(N.S)