Letter.

       Scrisoarea iernii e încă pe masă. E acolo de trei zile şi încă nu am avut curajul să o deschid; pare lungă. Mâinile mele reci încearcă să deschidă sigiliul de gheaţă şi mi se face deja un dor enorm. Îmi înăbuş dorul şi îl strig doar în mine. Buzele mele tinere topesc gheaţa ce apără scrisoarea şi nimic nu mă mai poate opri să o citesc; nici măcar eu însămi.Plicul adânc se topeşte. Spre uimirea mea, mii de fulgi mi-au încărcat genele şi închid ochii. Mii de stări mă cuprind şi e bine. Atingerea lor a fost placută, dulce. Am învăţat că sentimentele pot fi transmise nu prin cuvinte, ci prin ceea ce fiecare din noi trăieşte...prin emoţii.

       Totodată, am învăţat că doar întâlnindu-mă cu mine , doar privindu-mă în oglinda interioră , voi reuşi să  dobândesc  abilitatea de a mă interoga şi de a-mi cunoaşte adevăratele mele sentimente.

        Tu ce ai învăţat ?                                                                                                       
                                                                                                                                               Utopia   

Poezia (Nichita Stanescu)

Poezia este ochiul care plânge.
Ea este umărul care plânge,
ochiul umărului care plânge.
Ea este mâna care plânge,
ochiul mâinii care plânge.
Ea este ţapa care plânge,
ochiul călcâiului care plânge.
O voi, prieteni,
poezia nu este lacrimă
ea este însuşi plânsul,
plânsul unui ochi neinventat,
lacrima ochiului
celui care trebuie să fie frumos,lacrima celui care trebuie să fie fericit. 

Visare

"De mult negru mă albisem

 De mult soare mă-noptasem

 De mult viu mă mult murisem

 Din visare mă aflasem.."   

                                                   (Nichita Stanescu)

Just here.

http://www.youtube.com/watch?v=mBFhtPpknr4&feature=related

Teamă!!!

"Sufletul de păianjen, sufletul de cal 
se destrămau încet ca o pânză 
sau ca o umbră de potcoavă, însângerând 
fiecare secundă din apropiere." ( Nichita Stanescu)

Numai una

"Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormiţilor gutui
şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui."  (Nichita Stanescu)

Influenţă

    
       Oamenii pot deţine cea mai puternică influenţă asupra personalităţii noastre, asupra personalităţii mele. 
       Defectul meu este că nu am grijă ce idei se ascund în subconştientul meu, pentru că deşi sunt greşite, ajung să cred în ele. Cred că prin astfel de stări trec şi alţi adolescenţi şi mă cumpănesc. De aceea m-am obişnuit să citesc orice gest al interlocutorului şi ajung să pierd esenţialul. Aceasta se întamplă rar, când intru în contact cu persoane noi. 
       Am ajuns să mă tem de oameni.
                                                                                Utopia