Scrisoarea iernii e încă pe masă. E acolo de trei zile şi încă nu am avut curajul să o deschid; pare lungă. Mâinile mele reci încearcă să deschidă sigiliul de gheaţă şi mi se face deja un dor enorm. Îmi înăbuş dorul şi îl strig doar în mine. Buzele mele tinere topesc gheaţa ce apără scrisoarea şi nimic nu mă mai poate opri să o citesc; nici măcar eu însămi.Plicul adânc se topeşte. Spre uimirea mea, mii de fulgi mi-au încărcat genele şi închid ochii. Mii de stări mă cuprind şi e bine. Atingerea lor a fost placută, dulce. Am învăţat că sentimentele pot fi transmise nu prin cuvinte, ci prin ceea ce fiecare din noi trăieşte...prin emoţii.
Totodată, am învăţat că doar întâlnindu-mă cu mine , doar privindu-mă în oglinda interioră , voi reuşi să dobândesc abilitatea de a mă interoga şi de a-mi cunoaşte adevăratele mele sentimente.
Tu ce ai învăţat ?
Utopia
Utopia
