Gândirea mea rămâne intactă iar privirea mea la fel.
Iarna s-a apropiat uşor ...cu emoţie de nedescris.
O ceaţă densă de fericire îi îmbrăţişează pe toţi iar ei se lasă copleşiţi de ea. Stau alături şi privesc cu uimire acest sentiment paradoxal. Sunt doar un suport de stări fără legătură.
...............din mine însămi nu pot ieşi.
Utopia
