Vreau să resimt atingerea zăpezii pentru că în toată sfera în care îmi consum anii, sunt aproape singură. Vreau
să o pot auzi sub tălpile mele îngheţate şi să am fulgi în păr; mulţi fulgi, chiar o infinitate. Albul
zăpezii îmi dă curajul să fiu fericită pentru ca avem nevoie de curaj pentru a fi fericiţi...nu crezi ?
Un
sunet de vioară îmi inundă inima şi lacrimi reci alunecă pe obrazul meu gol. Aceaste
lacrimi ne dau însuşiri atât de umane încât nici nu mai este necesar să ne
întrebam „cine suntem noi?” . ( personal )
